Ture
Retezat 2007 (varianta scurta)
intre 11 Oct 07 si 13 Oct 07in masivul Retezat pe traseul Carnic-Pietrele-Vf. Lolaia-Vf. Retezat-Pietrele-Carnic
impreuna cu Oana D., OanaS., Cristina, Stefan
Cu toate ca iesirea in Retezat nu a fost un succes, cred ca merita totusi o scurta descriere.
Patru oameni, am pornit la drum cu vitejie si entuziasm, joi dimineatza devreme, stiind ca avem o distanta lunga de parcurs cu masina, cu speranta ca prognozele meteo sa nu se adeveresca nici de data asta (n-a fost sa fie asa, din pacate). Dupa 480 km de sosea, din care portiunea dintre Brasov si Sibiu, fiind in reparatii si cu multe semafoare, ne-a luat mai mult timp s-o parcurgem, si dupa o bucata de drum forestier intr-o stare relativ buna, am ajuns la Carnic, la poalele Retezatului. Am lasat masina in fata Cabanei Cascada, mai exact in grija celor care se ocupa de ea si de punctul de prim ajutor Carnic, dupa care ne-am pregatit de urcus. Am facut un mic detur, poposind cateva minute la Cascada Lolaia (neasteptat de frumoasa curgere de apa), apoi dupa aprox 2 ore pe un drum forestier si o portiune de poteca am ajuns la fosta locatie a Cabanei Pietrele, care acum nu mai este, fiind devastata de un incendiu, dupa cum probabil stiti, in iarna acestui an. Ca si cazare in zona, mai exista varianta vilei Stanisoara si a unor casute, desi conditiile nu pareau a fi extraordinare. Noi ne-am instalat corturile in locul amenajat pt. campare, aflat la cateva minute de locuinta (probabil) fostilor cabanieri. Pentru 3 dintre noi era prima data cand ajungeam in Retezat, asadar e inutil sa mai spun ca ne doream ca vremea sa tina cu noi si sa ne realizam planul, nu prea maret de altfel, de a urca pe principalele varfuri mai importante din masiv. A doua zi, cu un cer destul de acoperit, dar sperand ca norii ne vor lasa in pace, am inceput sa urcam pe primul traseul propus de Oana (care facuse cunostinta cu Retezatul in urma cu 6 ani), si anume un circuit pornind de la Pietrele, apoi Vf. Lolaia-Vf. Retezat-Vf. Bucura-Cab. Gentiana si inapoi la Pietrele. Dupa un urcus ce ne oferea deja perspectiva unui peisaj extraordinar de frumos, a unui munte diferit prin faptul ca intalneam multe lespezi si stancaraie, am ajuns pe culmea Lolaia , unde norii care ne inconjurau si primii stropi de ploaie ne-au facut sa ne echipam cu hainele de protectie. Hotarati sa nu ne dam batuti, am continuat pana pe Vf. Retezat (2485m), dupa un urcus destul de abrupt, in schimb dupa ce am coborat in Saua Retezat, vazand ca ploaia se inteteste, vizibilitatea fiind din ce in ce mai scazuta si bocancii nostrii luand apa la greu, am hotarat sa scurtam traseul si sa coboram pe la Lacul Stanisoara, mai apoi pe langa Paraul Stanisoara, inapoi la Pietrele. Pt. ca intre timp ploaia se mai oprea si ceatza se mai imprastia, din cand in cand puteam arunca cate o privire si admira culmile si crestele care ar fi trebuit sa faca parte din itinerariul nostru din acea zi. Ajunsi la corturi, uzi si „plouati”, dupa o incercare esuata de a face focul intr-una din casute ca sa ne uscam hainele si bocancii uzi, gribuliti de frig, inca mai speram ca in a treia zi macar sa putem face ce ne-am propus. A treia zi, sambata, ceatza, nori, temperatura mult mai scazuta decat in ziua precedenta, bocanci inca uzi, am renuntat sa mai urcam si am decis sa ne retragem, fiecare gandindu-se la un dus cald si picioare uscate. Ne-am strans lucrurile si am coborat la masina, si dupa alte 8 ore de mers cu masina pe ploaie, sambata noaptea am ajuns fiecare la casele noastre. Ca si concluzie, cred ca nici unul din noi nu are regretul ca a ajuns pana acolo. Retezatul, din ce am apucat sa vedem, este un munte deosebit, cu o padure curata si cu multe trasee si peisaje frumoase. Cel putin eu una mi-am propus ca anul viitor sa merg din nou si sa stau vreo saptamana, sa-mi satisfac curiozitatea si placerea starnite de marele Retezat... care este… :-))
Sa aveti parte de ture cu soare!
Oana Montana
|
|
||||||||
|
|
||||||||
|
|||||||||
Inapoi
