Ture
RT Piatra Mare nov. 2007
intre 17 Nov 07 si 18 Nov 07in masivul Piatra Mare pe traseul Dambu Morii - Canionul 7 Scari - Cab. Piatra Mare - Vf. Piatra Mare - Pestera de Gheata - Sirul Stancilor - Dambu Morii
impreuna cu Cristina, Oana D., Stefan, Razvan, Gabriel
Ca si primă impresie lasata după o ieşire in care vremea nu a fost nici de data asta generoasa cu noi, Piatra Mare este un masiv asemănător Ceahlăului din multe puncte de vedere. După cum am plănuit cu ceilalţi 4 viteji, am plecat din Bacău sâmbăta dimineaţa după 8.30, in jur de 12.15 ajungând la Dambu Morii, mai exact la vreo 2-3km de la ieşirea din Braşov spre Predeal (se face stânga înainte de a ajunge la halta Timisu de Jos). Pe traseu am început sa urcam după 12.30, urmărind BG pe langa paraul Sipoaia pana la Canionul 7 Scări. După unele surse, denumirea Canionului vine chiar de la faptul ca au fost amenajate 7 scări (deşi parca ar fi fost mai mult de 7) ca sa ajute drumeţii sa pătrundă prin strâmtoarea creata de şuvoiul de apa. La baza pădurii zăpada era aproape inexistenta, insa pe masura ce înaintam pe traseu stratul devenea mai mare. Nu mica ne-a fost mirarea si neliniştea sa observam la un moment dat nişte urme clare de labe (nu de laba, da? :-)) de urs ce se intersectau cu cărarea pe care urcam. Deja ne gândeam la tot felul de scenarii si reacţii la întâlnirea cu Moş Martin. După 3h ½ de urcat am ajuns sus la cabana Piatra Mare (1628m), mica, draguta, intima, cu ghivece de muscate la ferestre, cu cam puţine locuri de cazare, noi având singura camera separata de 5 paturi rezervate din timp. La etaj se mai aflau alte câteva locuri la priciuri, toate ocupate de alţi drumeţi veniţi de prin alte locuri. In apropiere de cabana se vedeau ruinele fostei cabane, care se pare ca a fost distrusa intr-un incendiu. Fiindcă începea sa se întunece si eram destul de istoviţi după urcuşul „solicitant” am stabilit sa urcam a doua zi pe vârf si sa mai facem si o coborâre pana la Cascada Tamina si înapoi la cabana, ca după aceea sa coboram la masina. Aşadar seara am dedicat-o primelor (si altor) impresii, lenevirii si îndestulării. S-a mai ridicat si ceata puţin si de sus am putut admira in noapte o frumoasa privelişte asupra Braşovului iluminat. Speram intr-o duminica senina, mai ales fiindca ni s-a zis ca panorama de pe vârf e impresionanta daca e vizibilitatea buna. Si bineînţeles ca n-a fost asa. Vizibilitatea, adică… ce mai încoace-încolo, ceata, nori, viscol, vreme de iarna adevărata, n-a mai contat ca a doua zi ne-am trezit devreme si cu chef de mers, pt ca din păcate n-am reuşit sa urcam decât pe Vf. Piatra Mare (1843m) după o porţiune prin pădure (CR) si apoi pe platou (BR) unde nu vedeam nimic la mai mult de 2 m in fata. Am mai pierdut ceva timp apoi căutând marcajul BA ce cobora la Tamina, si negăsindu-l, ne-am întors la cabana. In jur de 12.30 am început coborârea spre Dambu Morii, pe BA, făcând un ocol spre Peştera de Gheata pe PR, unde am si intrat sa exploram puţin, împinşi de curiozitate. Peştera de fapt nu era nici peştera, nici prea multa gheata n-avea, fiind mai degrabă o mica despărţitura in stanca săpata probabil tot de vreo apa mai demult, care se înfunda după cativa metri. Ne-am întors vreo 200m pe acelaşi traseu si am urmat tot PR pe langa Şirul Stâncilor prin pădure pana la Dambu Morii, unde am ajuns după aprox 3h ½. De acolo ne-am dezechipat si am pornit spre casa, tacuti si liniştiţi, după o ieşire relaxanta in care ne-am luat fiecare doza necesara de aer curat, linişte, munte, pădure, zapada… Dar, la naiba, o constatare personala: devine frustrant sa tot merg pe munte de ceva timp fara nici o raza de soare sau bucăţica de cer senin, fara sa vad întinderile orizonturilor si peisajele care se pot aşterne la picioarele mele… in rest, toate bune si frumoase… Oana Montana
Inapoi
